Negarea – Cel mai bun prieten al dependenței

  Ne revedem cu un subiect esențial în înțelegerea dependenței de alcool: NEGAȚIA.
  Pentru că, înainte să apară recunoașterea, rușinea, ajutorul sau chiar schimbarea… apare negația. Ea vine prima. Și stă cel mai mult.
  Ce este negația in acest context?
  Este vocea aceea interioară (sau exterioară) care spune: „Nu e chiar așa grav." Și o repetă până începe să sune a adevăr.
  Cum sună, de fapt, negația?
  • „Beau, dar doar social. Nu sunt dependent." • „Nu beau în fiecare zi, deci n-am o problemă." • „Aș putea să mă las oricând… dar acum nu vreau." • „Nu beau tărie, doar vin/berică." • „Muncesc, plătesc facturi, deci n-are ce să fie grav." • „Alții beau mai mult decât mine." • „N-am nevoie de ajutor. Îmi rezolv singur problemele."
  Toate acestea… par inofensive. Dar devin periculoase atunci când sunt repetate zilnic.
  Ce face, de fapt, negația?
  • Maschează suferința reală • Te convinge că „e ok" când nu e • Împiedică recunoașterea problemei • Blochează ajutorul • Întârzie schimbarea • Și, cel mai grav: te izolează în propria iluzie
  NEGAREA E LINIȘTE FALSĂ. ADEVĂRUL – chiar dacă e inconfortabil – E SINGURA CALE CĂTRE VINDECARE.
  Dacă simți să vorbești cu cineva, sunt aici. Nu pentru a da verdicte. Ci pentru a asculta, înțelege, însoți.