Minciunile Dependenței – Cum ne mințim singuri

  Dependența nu începe învățându-te să-i minți pe alții. Nu. Dependența este mult mai sofisticată de atât.
  Te învață mai întâi să te minți pe tine însuți. Și o face atât de subtil încât, la început, nici nu pare o minciună. Pare doar… o explicație foarte bună. Sau, și mai bine spus - o justificare perfectă.
  „MĂ POT OPRI ORICÂND!" – Campioana absolută a afirmațiilor.
  O spui cu încredere. Aproape convingător. Pentru că, tehnic vorbind, chiar pare adevărat. Nu ai jucat ieri. Nu ai jucat acum două zile. Deci vezi? Ești în control total.
  Doar că dependența nu se măsoară în zile fără joc. Se măsoară în momentele în care începi… și nu te mai poți opri.
  „E DOAR DISTRACIE"
  Când cineva te întreabă cât joci, răspunsul vine instant: „MĂ JOC ȘI EU…. DIN CÂND ÎN CÂND." Problema e că „din când în când" începe să însemne câteva ore, câteva sute și uneori… tot salariul.
  „RECUPEREZ EU"
  Aici dependența devine foarte convingătoare. Ai pierdut. Dar mintea ta deja face planuri strategice demne de un consultant financiar. „MAI JOC PUȚIN ȘI SCOT PIERDEREA."
  Doar că, în momentul în care începi să recuperezi, jocul nu mai este joc. Devine urmărirea disperată a unei pierderi.
  „NU E AȘA DE GRAV"
  Aici intră în scenă comparațiile. „ALȚII PIERD MAI MULT." „EU NU SUNT CHIAR AȘA."
  Dependența adoră comparațiile. Pentru că, atâta timp cât există cineva MAI RĂU, creierul tău îți spune liniștit: „STAI CALM, TU EȘTI OK!"
  ADEVĂRUL DE LA CARE ÎNCEPE SCHIMBAREA
  Recuperarea nu începe când te oprești din joc. Recuperarea începe în momentul în care îți spui primul adevăr:
  „AM O PROBLEMĂ!!!!"
  Nu este o etichetă. Nu este o condamnare. Este doar primul moment de claritate. Și uneori este exact scânteia de care ai nevoie ca să ieși din foc.